Registrele belgiene nu reușesc să blocheze profesioniștii scoși din practică în alte țări europene, deși numărul medicilor străini a ajuns la un nivel record

Belgia a ajuns să depindă tot mai mult de medicii formați în afara țării, dar sistemul care ar trebui să verifice dacă aceștia au drept de practică nu ține pasul. Un număr record de medici străini lucrează acum în Belgia, însă controalele rămân fragmentate. În practică, un specialist radiat în alt stat european pentru fapte grave poate continua să consulte pacienți în Belgia.

O comparație internațională care a reunit peste 2,5 milioane de nume de profesioniști din sănătate, atât cu drept de practică, cât și radiați, a scos la iveală o problemă de fond. Mai mulți medici, stomatologi și psihoterapeuți care nu mai au voie să profeseze în alte state europene apar în continuare în registrele belgiene ale Ordinului Medicilor, ale autorității federale de sănătate și ale instituției care gestionează asigurările de sănătate. În unele cazuri, s-a putut demonstra că persoanele respective chiar lucrează cu pacienți.

Faptele care au dus la radierea acestora în alte țări nu sunt minore. Este vorba despre agresiuni sexuale asupra pacienților, contacte sexuale condamnabile, fraude masive cu bani din asigurările sociale sau incompetente periculoase. Pentru pacienții din Belgia, diferența dintre un medic verificat și unul care ar fi trebuit să fie oprit devine greu de observat, mai ales că numele lor pot apărea în registre oficiale ca și cum totul ar fi în regulă.

Problema nu este doar lipsa unor controale suplimentare, ci și felul în care comunică sistemele europene. Mecanismul de alertă pentru piața internă, creat tocmai pentru ca statele membre să-și semnaleze reciproc interdicțiile, nu este folosit la capacitate maximă. Ordinul Medicilor recunoaște că alertelor primite nu li se aplică o verificare sistematică și că lista sa de profesioniști recunoscuți nu este sincronizată automat cu acest sistem. Cu alte cuvinte, o interdicție decisă într-o țară poate rămâne fără efect real în Belgia.

Reacția autorităților merge în direcția corectă, dar rămâne, deocamdată, la nivel de principiu. Ministrul federal al Sănătății spune că asigurarea unei îngrijiri de calitate și protejarea pacienților ar trebui să fie o evidență pentru orice prestator de servicii medicale, indiferent de naționalitate. El admite că este nevoie de mecanisme de control și de un cadru clar în care fiecare profesionist să poată și să fie obligat să lucreze. Întrebarea este cât de repede se va traduce acest lucru într-un sistem care să blocheze automat un medic radiat în altă parte.

Belgia nu are nevoie să închidă ușa medicilor străini, ci să știe exact pe cine primește. Un registru interoperabil, o procedură automată de suspendare până la clarificarea situației și verificarea sistematică a alertelor europene ar fi un început minim. Până atunci, încrederea pacienților depinde de un sistem care, în unele cazuri, nu vede ceea ce ar trebui să vadă.