De la telefonul pe difuzor în tren la agresivitatea de pe internet: civilizația nu se construiește doar prin legi, ci prin respectul pe care îl avem față de ceilalți.

Editorial de Cristin Tomeci
The Weekend Magazine – A Tomeci Press Publication

Românii au o expresie pe care o auzim de foarte mulți ani: „Vrem o țară ca afară!”. O folosim atunci când vorbim despre drumuri, spitale, școli, administrație, curățenie, transport public și nivelul de trai. Ne uităm spre vestul Europei și ne dorim să avem aceleași condiții, aceleași servicii și aceeași organizare.

Dar există o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem mai des: suntem pregătiți să avem și comportamentul unei societăți civilizate?

Un articol publicat recent atrage atenția asupra sancțiunilor care pot fi aplicate acum și în România persoanelor care deranjează ceilalți călători în mijloacele de transport în comun. Muzica ascultată la volum ridicat, convorbirile telefonice purtate pe difuzor și videoclipurile urmărite fără căști pot atrage amenzi, în funcție de mijlocul de transport, regulamentul aplicabil și împrejurările concrete.

În transportul feroviar, de exemplu, reglementările prevăd sancțiuni pentru tulburarea liniștii celorlalți călători. În transportul public local din regiunea București-Ilfov există, de asemenea, reguli privind comportamentul civilizat și sancțiuni pentru producerea dezordinii în vehicule. Nu orice apel telefonic pe difuzor înseamnă automat o contravenție, iar simplul disconfort nu este suficient pentru aplicarea unei amenzi. Contează comportamentul concret și încadrarea legală a faptei.

Dar dincolo de articole de lege și de valoarea amenzilor, această discuție ar trebui să ne ducă la o problemă mult mai importantă: respectul față de oamenii din jur.

Telefonul tău nu trebuie să devină problema tuturor

Să ne imaginăm o călătorie cu trenul. Cineva vorbește la telefon cu voce ridicată, altcineva urmărește un videoclip fără căști, iar un al treilea ascultă muzică de parcă s-ar afla în propria sufragerie. În jurul lor, zeci de oameni încearcă să citească, să lucreze, să se odihnească sau pur și simplu să călătorească în liniște.

De ce ar trebui acești oameni să suporte zgomotul produs de cineva care consideră că spațiul public îi aparține?

Libertatea individuală nu înseamnă dreptul de a-i deranja pe ceilalți. Faptul că ai un telefon performant, că ai o conversație interesantă sau că îți place o anumită melodie nu îți oferă dreptul de a transforma un autobuz, un tramvai sau un tren într-un spațiu privat.

În Belgia, unde locuiesc de peste 30 de ani, am întâlnit în mod obișnuit o altă cultură a folosirii transportului public. În trenuri există indicatoare care le amintesc pasagerilor să respecte liniștea, să folosească căști și să țină cont de ceilalți călători. În multe situații, nici nu este nevoie ca cineva să intervină. Oamenii au învățat că anumite lucruri pur și simplu nu se fac.

Am observat, de-a lungul anilor, și situații în care unii călători români vorbeau foarte tare sau ascultau muzică fără căști. Nu aș transforma această observație personală într-o acuzație la adresa tuturor românilor. Ar fi nedrept. Dar este un exemplu care ar trebui să ne pună pe gânduri: atunci când trăim într-o altă țară, trebuie să respectăm normele de conviețuire ale societății în care ne aflăm. Iar atunci când ne întoarcem acasă, ar trebui să păstrăm aceleași standarde.

Civilizația nu trebuie să fie un comportament pe care îl adoptăm numai atunci când ne aflăm în străinătate.

Nu amenzile ne fac civilizați, ci educația

Este bine că România încearcă să clarifice regulile de comportament în transportul public și să ofere instrumente pentru sancționarea abaterilor reale. Dar ar fi o greșeală să credem că problema se rezolvă doar prin amenzi.

O amendă poate opri un comportament nepotrivit într-un anumit moment. Educația îl poate împiedica să se repete.

Respectul față de ceilalți începe în familie, continuă în școală și se vede în fiecare gest cotidian. În felul în care vorbim cu un străin, în modul în care ne comportăm într-un magazin, într-o sală de așteptare, într-un autobuz sau într-un tren. Se vede atunci când nu aruncăm gunoiul pe jos, când nu ocupăm locurile destinate persoanelor care au nevoie de ele și când înțelegem că spațiul public nu este proprietatea noastră personală.

Nu este nevoie de o lege pentru fiecare gest de bun-simț. O societate funcțională nu poate fi construită printr-un regulament care să stabilească fiecare detaliu al comportamentului uman.

Legile sunt necesare pentru a proteja drepturile tuturor și pentru a sancționa abaterile. Dar civilizația adevărată începe în momentul în care omul respectă o regulă chiar și atunci când nu există un polițist, un controlor sau o cameră de supraveghere în apropiere.

România trebuie să se alinieze nu doar la regulile Europei, ci și la cultura ei civică

De prea multe ori, când vorbim despre Europa, ne gândim numai la bani europeni, autostrăzi, salarii și investiții. Ne dorim să avem nivelul de trai din Belgia, Olanda, Germania sau țările nordice. Dar uităm că în spatele unei societăți bine organizate se află și o cultură a responsabilității individuale.

Nu poți cere servicii publice de calitate dacă nu respecți spațiul public. Nu poți pretinde un transport civilizat dacă tu însuți contribui la transformarea lui într-un loc în care nimeni nu se mai simte confortabil. Nu poți cere respect din partea instituțiilor dacă nu ești dispus să îl oferi celor de lângă tine.

Așadar, dacă România introduce reguli mai clare pentru comportamentul pasagerilor, nu ar trebui să privim această schimbare ca pe o restrângere absurdă a libertății personale. Este, mai degrabă, un pas spre normalitate, cu condiția ca regulile să fie aplicate corect, proporțional și fără abuzuri.

Să nu confundăm libertatea cu lipsa de limite. Libertatea mea se oprește acolo unde începe dreptul celuilalt de a călători în liniște.

Aceeași lipsă de respect, doar că pe internet

Există însă o altă problemă, poate chiar mai gravă, care însoțește dezvoltarea societății moderne: comportamentul din mediul online.

În viața reală, oamenii au învățat, cel puțin în mare parte, că nu pot spune orice, oricum și oricui, fără consecințe. În mediul digital, lucrurile par să se fi întors uneori cu zeci de ani în urmă.

Sub protecția anonimatului, unii utilizatori își permit să insulte, să amenințe, să umilească și să răspândească informații false. Se ascund în spatele unor profiluri fără identitate, al unor fotografii inexistente sau al unor nume inventate și cred că, în acest fel, sunt scutiți de orice responsabilitate.

Dar anonimatul nu este o scuză pentru lipsa de educație. Internetul nu este un teritoriu în care dispar regulile de conviețuire socială. În spatele fiecărui comentariu există o persoană reală, iar cuvintele pot răni, pot distruge reputații și pot avea consecințe concrete.

Nu este nicio diferență morală între cel care îi obligă pe ceilalți să-i asculte conversația telefonică într-un tren și cel care folosește o platformă online pentru a-i agresa verbal pe oameni. În ambele cazuri, problema este aceeași: incapacitatea de a înțelege că libertatea personală vine împreună cu responsabilitatea față de ceilalți.

Este timpul să înțelegem că regulile de bun-simț nu se suspendă atunci când deschidem telefonul sau intrăm pe internet.

Vrem o țară ca afară? Să începem cu noi!

Nu este suficient să criticăm politicienii, administrația, poliția sau instituțiile statului. Desigur, ele trebuie să funcționeze corect și să își îndeplinească responsabilitățile. Dar o societate nu poate fi mai civilizată decât comportamentul colectiv al oamenilor care o formează.

Putem construi autostrăzi, cumpăra trenuri moderne, moderniza aeroporturi și investi în școli. Putem adopta legi europene și putem introduce sancțiuni pentru comportamente care deranjează comunitatea. Dar toate acestea vor avea efecte limitate dacă nu schimbăm și mentalitatea.

România nu trebuie să se rușineze că introduce reguli de conviețuire existente de multă vreme în alte state europene. Dimpotrivă, ar trebui să le considere o etapă firească a maturizării societății.

Nu trebuie să așteptăm să ne atragă cineva atenția ca să folosim căștile în tren. Nu trebuie să ne amenințe cineva cu o amendă ca să vorbim mai încet într-un autobuz. Nu trebuie să existe o cameră de supraveghere ca să nu aruncăm gunoiul pe stradă. Și nu trebuie să ne ascundem identitatea pe internet pentru a ne permite să fim lipsiți de respect.

O țară ca afară nu se construiește numai cu bani europeni și proiecte de infrastructură. Se construiește și prin oameni care știu să respecte spațiul, liniștea, demnitatea și libertatea celorlalți.

Poate că adevărata schimbare de care are nevoie România nu începe într-un minister, într-un parlament sau într-un birou guvernamental. Începe în fiecare dintre noi, în momentul în care înțelegem că nu suntem singuri în această societate.

Iar dacă vrem cu adevărat o țară ca afară, primul pas este să învățăm să ne comportăm ca într-o societate civilizată.