Grupul Renault a demarat oficial pregătirile pentru producția celei de-a patra generații Dacia Sandero, inclusiv versiunea sa complet electrică, la uzina din Maroc. Fabrica din Tanger a depășit pentru prima dată în istorie uzina de la Mioveni la volumul de mașini produse. O decizie strategică dictată de costuri, care ridică semne de întrebare serioase cu privire la viitorul celui mai important simbol industrial al României.

(Staff: România & Maroc / Auto & Economie)

---

Pentru decenii, numele Dacia a fost sinonim cu Mioveniul. Fabrica de la poalele Munților Făgăraș a fost nu doar un angajator pentru zeci de mii de oameni, ci și simbolul unei industrii auto românești care a reușit să supraviețuiască tranziției și să se reinventeze sub umbrela grupului francez Renault. Însă viitorul, cel puțin cel electric, se scrie departe de România. La peste 3.000 de kilometri distanță, în portul Tanger din Maroc, inginerii Renault Group au început deja pregătirile pentru cel mai important model al mărcii: noua generație Sandero, care va include, în premieră, o versiune 100% electrică.

Tangerul, noul centru de greutate al Dacia

Anunțul nu a venit ca un fulger, ci ca o confirmare a unei tendințe care se contura de ceva vreme. Mohamed Bachiri, directorul general al Renault Group Maroc, a declarat oficial că uzina din Tanger va asambla a patra generație a gamei Dacia (Sandero, Logan, Jogger), inclusiv versiunea electrică, începând cu sfârșitul anului 2027 sau începutul lui 2028. „Lucrăm la industrializarea celei de-a patra generații de modele Dacia. Aceasta va intra în producție cu diverse versiuni hibride și electrice”, a precizat oficialul.

Această mutare nu este doar simbolică. Uzina din Tanger are o capacitate anuală de aproximativ 380.000 de vehicule, depășind capacitatea de 350.000 a uzinei de la Mioveni. Mai mult, în 2025, fabrica marocană a depășit pentru prima dată uzina din România la volumul total de producție, devenind cea mai mare unitate de asamblare a mărcii Dacia din punct de vedere al volumelor.

De ce a pierdut Mioveniul bătălia cu Tangerul?

Răspunsul este unul simplu și dureros pentru economia românească: costurile. Thierry Charvet, directorul de industrie al grupului Renault, a explicat în martie 2026, în cadrul unei discuții despre strategia „FutuREady”, că deși uzina de la Mioveni este „un etalon în controlul calității”, productivitatea sa este „puțin în urmă” față de alte fabrici. Însă adevărata problemă nu este viteza de lucru a angajaților români, ci inflația costurilor.

„Ceea ce contează în România este inflația costurilor. Aceasta a fost cea mai ridicată din grup timp de cinci ani. Iar costul total s-a dublat. S-a dublat, adică s-a înmulțit cu doi. Atât la nivelul salariilor, cât și la nivelul costului energiei”, a declarat Charvet. Într-o industrie cu marje de profit extrem de subțiri, cum este cea a mașinilor de volum, o asemenea diferență de costuri este fatală.

Ce se va mai produce la Mioveni?

Vestea bună, dacă o putem numi astfel, este că uzina de la Mioveni nu se închide. În prezent, aici se produc modelele Duster, Jogger și Bigster, care sunt esențiale pentru gama Dacia. Însă viitorul electric al mărcii, cel care ar fi trebuit să asigure locuri de muncă înalt calificate și investiții în tehnologie, se mută în Africa de Nord.

CEO-ul Dacia a declarat recent că, în acest moment, nu există niciun proiect nou pe care să îl poată anunța pentru uzina de la Mioveni. Noul Spring electric, de exemplu, va fi produs în Slovenia, la Novo Mesto, pe o platformă comună cu Renault Twingo. Iar viitorul Sandero electric va fi construit la Tanger, pe platforma AmpR Small, aceeași folosită pentru Renault 5 și Nissan Micra. Decizia are o logică industrială: uzina de la Douai, din Franța, unde se produce Renault 5, lucrează la capacitate maximă, iar Tangerul are atât spațiu, cât și costuri mai mici.

Un risc strategic major pentru România

Această repoziționare a Dacia ridică o problemă fundamentală pentru România. Uzina de la Mioveni nu mai este centrul transformării tehnologice a mărcii, ci un participant secundar într-un ecosistem industrial în care deciziile-cheie se iau în altă parte. Deși cercetarea și dezvoltarea pentru o parte a modelelor rămân legate de centrul de inginerie Renault din București, producția efectivă a viitorului electric al mărcii se mută pe un alt continent.

Acest lucru înseamnă că România pierde nu doar locuri de muncă directe, ci și valoarea adăugată și know-how-ul care vin odată cu asamblarea unor modele de înaltă tehnologie. Iar tendința nu este izolată. Viitoarea generație a modelului Spring va fi produsă în Slovenia, iar modelul Striker în Turcia. Practic, toate noile modele electrice ale Dacia vor fi fabricate în afara României.

Concluzie

Dacia rămâne un brand românesc prin istorie și prin oamenii care îl iubesc, dar viitorul său industrial este tot mai puțin românesc. Mutarea producției Sandero Electric la Tanger nu este o decizie impulsivă, ci rezultatul unei ecuații economice în care Mioveniul a pierdut din cauza costurilor tot mai mari. Pentru România, aceasta este o lecție dură despre competitivitate și despre prețul pe care îl plătește o economie atunci când inflația și costurile energetice scapă de sub control. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor găsi soluții pentru a readuce Mioveniul în prim-planul strategiei Renault sau dacă vom asista, în următorii ani, la o erodare treptată a celui mai important pilon industrial al țării.