Despre familie, amintiri și o tradiție musceleană pe care am redescoperit-o după mai bine de 50 de ani
Editorial de Cristin Tomeci
The Weekend Magazine – A Tomeci Press Publication
M-am întors la Câmpulung Muscel pentru a-mi revedea familia, nu pentru a participa la o sărbătoare. Orașul natal nu îmi era străin: îl mai vizitasem de-a lungul anilor. Însă, de mai bine de 50 de ani, nu mai participasem la Focul lui Sumedru.
Am aflat întâmplător, în timpul șederii mele, că urma să aibă loc această sărbătoare tradițională. Am decis să merg și m-am bucurat să descopăr că obiceiul se păstrează și continuă să adune atât de mulți oameni. A fost o surpriză plăcută, care a adăugat vizitei o experiență neașteptată și mi-a oferit ocazia să revăd o tradiție din tinerețe.
A fost organizat în jurul bisericii ortodoxe din Mărcuș, o suburbie frumoasă a Câmpulungului, dar și pe alte dealuri înalte din jur. Acolo am mers noi. Dincolo de semnificația strict religioasă, s-au adunat localnici, familii, prieteni și vizitatori. Atmosfera a fost caldă și firească, iar sărbătoarea a demonstrat că un obicei vechi poate continua să aibă un loc important în viața unei comunități.
Privind focul, m-am întrebat de unde vine această tradiție și cum a reușit să traverseze atâtea generații.
O tradiție veche, între foc, anotimpuri și credințe populare
Focul lui Sumedru, numit și Sâmedru sau Simedru, este un obicei tradițional răspândit mai ales în Muntenia, cu o prezență puternică în Argeș și Muscel. Este legat de sărbătoarea Sfântului Dumitru, din 26 octombrie, și de momentul simbolic în care comunitățile tradiționale marcau încheierea toamnei și apropierea iernii.
În lumea satului de odinioară, schimbarea anotimpurilor nu era doar o chestiune de calendar. Însemna sfârșitul unei perioade de muncă agricolă, pregătirea gospodăriilor pentru frig și încheierea unui ciclu pastoral. Pentru oamenii care trăiau în strânsă legătură cu natura, aceste momente aveau o importanță practică și simbolică.
Focul ocupa un loc special în ritualurile comunitare. Flăcările, cântecele și întâlnirile erau asociate cu protecția, purificarea și alungarea răului. În unele interpretări ale tradiției populare, focul marca despărțirea de vechiul ciclu al anului și pregătirea pentru perioada rece. Se păstrează și credințe potrivit cărora tinerii săreau peste foc pentru sănătate și noroc (mi-am amintit că așa săream și eu când eram copil), iar cenușa și jarul erau legate de fertilitatea pământului și de belșugul gospodăriei.
Nu putem stabili cu certitudine o singură origine pentru toate aceste practici și nici nu trebuie să confundăm interpretările folclorice cu dovezile istorice. Este însă limpede că Focul lui Sumedru a adunat, de-a lungul timpului, elemente ale vieții pastorale, ale calendarului agrar și ale credințelor populare, păstrate și adaptate de comunitățile locale.
Muscelul, oierii și focurile care uneau munții
Pentru a înțelege importanța acestei tradiții în Muscel, trebuie să ne întoarcem la lumea păstorilor, a drumurilor comerciale și a comunităților care trăiau între munte și câmpie.
Zona Câmpulungului, oraș care a fost prima capitala a Țării Românești, a fost legată de secole de păstorit, de circulația oamenilor și a mărfurilor și de trecătorile care făceau legătura dintre Țara Românească și Transilvania. Viața oamenilor depindea de anotimpuri, de mișcarea turmelor și de informațiile care puteau ajunge dintr-o vale în alta.
În memoria locală s-a păstrat povestea focurilor aprinse pe înălțimi, astfel încât lumina lor să poată fi văzută din munte în munte, către zona Pasului Bran. Potrivit acestei tradiții, focurile ar fi putut servi drept semnale de avertizare în vremuri de primejdie, inclusiv în cazul unor incursiuni otomane dinspre Dunăre.
Este o imagine puternică: oameni care, într-o vreme fără telefoane, radiouri sau mijloace moderne de comunicare, se bazau pe ceea ce puteau vedea de la distanță. Totuși, legătura directă dintre Focul lui Sumedru și un sistem medieval organizat de alarmare militară trebuie privită cu prudență, în lipsa unor dovezi istorice care să o confirme. Putem păstra povestea ca parte a memoriei și a tradiției locale, fără să o prezentăm drept fapt cert.
Faptul că asemenea povești au rămas vii spune ceva despre felul în care comunitățile își transmit memoria: prin gesturi repetate, sărbători și istorisiri care leagă generațiile.
Câmpulung Muscel și o scrisoare care a intrat în istoria limbii române
Istoria orașului este documentată și printr-un reper de importanță națională.
În 1521, negustorul Neacșu Lupu din Câmpulung i-a trimis o scrisoare lui Johannes Benkner, judele Brașovului. Documentul, redactat cu alfabet chirilic, îl avertiza despre mișcările trupelor otomane la sud de Dunăre și despre pericolele care puteau amenința Țara Românească și Transilvania.
Cunoscută drept Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, aceasta este cel mai vechi document păstrat cunoscut, redactat în limba română. Descoperită în arhivele Brașovului în 1894, scrisoarea rămâne un reper esențial pentru istoria limbii și a culturii române.
Nu putem afirma că documentul dovedește existența unui sistem de focuri de semnalizare legat de Focul lui Sumedru. El ne arată însă că, încă din secolul al XVI-lea, Câmpulungul era conectat la o rețea de relații comerciale și de informații, într-o regiune în care veștile despre pericole și schimbările politice puteau avea consecințe importante.
Această legătură dintre istoria documentată și memoria transmisă de oameni face tradițiile Muscelului cu atât mai interesante. Ele aparțin unui teritoriu cu o istorie bogată, cu drumuri vechi, schimburi între comunități și o identitate formată de-a lungul secolelor.
Un oraș schimbat, dar care nu și-a pierdut toate rădăcinile
Câmpulungul pe care l-am regăsit este diferit de cel pe care îl păstram în amintire. Am remarcat evoluția orașului, de la automobile și aspectul străzilor până la curățenie și organizarea evenimentului. Nu spun că totul este perfect sau că nu mai există lucruri de îmbunătățit, ci că am văzut schimbări pozitive care m-au surprins plăcut.
Când pleci departe de locul în care te-ai născut, imaginea lui rămâne uneori fixată în timp. Îți amintești străzile, oamenii și atmosfera de atunci, fără să știi întotdeauna cât de mult s-au schimbat lucrurile între timp.
Dincolo de aspectul orașului, cea mai mare bucurie a fost reîntâlnirea cu familia și prietenii pe care îi vedem mult prea rar. O asemenea sărbătoare oferă un prilej de a sta de vorbă, de a depăna amintiri și de a descoperi ce s-a mai întâmplat în viețile celor pe care îi porți în suflet, chiar dacă distanța vă desparte.
Un oraș nu înseamnă numai clădiri, străzi și monumente. Înseamnă și oamenii care îl locuiesc, legăturile dintre ei și obiceiurile care le oferă motive să se întâlnească. Atunci când o tradiție reușește să-i aducă împreună, ea devine mai mult decât un ritual vechi: contribuie la păstrarea unei comunități vii.
Focul care ne aduce împreună
Nu sunt un om religios și nu privesc Focul lui Sumedru din perspectiva unei obligații de credință. Pentru mine, valoarea lui stă în istorie, în tradiția populară și în puterea de a aduna oameni care, în restul anului, poate că nu au multe ocazii să se întâlnească.
Am redescoperit o tradiție păstrată, o comunitate care încă știe să se adune și un oraș care a evoluat fără să renunțe la toate reperele trecutului.
Poate că aceasta este una dintre lecțiile importante ale sărbătorii: modernizarea nu trebuie să însemne uitare. Putem avea automobile noi, străzi mai curate și un stil de viață diferit de cel al generațiilor de dinaintea noastră, păstrând în același timp obiceiurile care ne leagă de locul din care venim.
Focul lui Sumedru nu este doar o flacără aprinsă într-o seară de octombrie. Este o poveste despre anotimpuri, păstori și comunități, despre trecutul Muscelului și despre oameni care continuă să se întâlnească în jurul unui simbol moștenit.
Pentru mine, această sărbătoare a devenit o ocazie de a redescoperi legătura cu orașul natal și de a vedea că, în ciuda schimbărilor inevitabile, unele tradiții continuă să-și găsească locul în prezent.
Uneori, cele mai frumoase surprize sunt să descoperi că locurile și tradițiile care fac parte din istoria ta continuă să trăiască, să evolueze și să-i aducă pe oameni împreună.
Lasă un răspuns