O postare aparent inocentă a ministrei flamande Zuhal Demir despre „pericolul portocaliu” din alegerile americane, a declanșat un scandal diplomatic fără precedent. Ambasadorul Bill White a reacționat furibund pe platforma X, acuzând-o de rasism și catalogând-o drept „necioplită de la țară”. În încercarea de a-și apăra președintele, diplomatul a scos la înaintare o listă de investiții de miliarde de euro promise Belgiei.

(Staff: Belgia & SUA / Diplomație & Politică)

---

Diplomația tradițională, cu note verbale, consultări și limbaj elevat, pare să fi fost aruncată pe fereastră în relația dintre Washington și Bruxelles. Noul ambasador al Statelor Unite în Belgia, Bill White, a transformat un schimb de replici pe rețelele sociale într-un veritabil conflict diplomatic, folosind un limbaj pe care nici măcar tabloidele nu îl folosesc de obicei pentru a descrie oficiali străini.

Totul a pornit de la o declarație a ministrului flamand al Mediului și Muncii, Zuhal Demir (N-VA). După aflarea rezultatelor alegerilor de la jumătatea mandatului din SUA, aceasta a scris pe rețelele sociale un mesaj scurt: „Pericolul portocaliu a fost ținut sub control” – o referire evidentă la victoria democraților și la retorica președintelui Donald Trump.

Acuzația de rasism și riposta sarcastică

Această postare l-a înfuriat instantaneu pe ambasadorul Bill White. Acesta a reacționat, acuzând-o pe ministra flamandă că face referire la culoarea pielii președintelui Trump, ceea ce, în viziunea sa, este o remarcă profund rasistă.

Zuhal Demir nu s-a lăsat intimidată și a răspuns cu o ironie tăioasă: „Îmi cer scuze lui Donald Trump și celorlalți membri ai comunității portocalii dacă vorbele mele au fost înțelese greșit. Până la urmă, este un pic «woke», Bill!” (n.r. – „woke” este un termen folosit de dreapta americană pentru a descrie o atenție excesivă acordată injustițiilor sociale).

„Bădărană de provincie”

Dacă răspunsul ministrului a fost unul acid, replica finală a ambasadorului a depășit orice limită a protocolului diplomatic. Într-un mesaj lung publicat pe X, Bill White a declarat război total.

„Donald J. Trump este departe de a reprezenta o amenințare și cu siguranță nu va fi oprit. El este comandantul nostru suprem. Îl voi apăra întotdeauna pe președintele Statelor Unite”, a scris diplomatul, înainte de a trece la atacul la persoană: „Resping această remarcă odioasă și rasistă a acestei bădărane de provincie!” (în original: „cette plouc du coin”).

Bill White a continuat, cerându-i ministrei să se apuce de treabă: „Acum, întoarce-te la muncă. Este ceea ce fac eu în fiecare zi pentru ca relația noastră să fie cea mai bună pe care am avut-o vreodată!”

Miliardele de euro: Argumentul suprem

Pentru a-și susține poziția și pentru a demonstra că Statele Unite aduc valoare Belgiei (și pentru a sublinia cât de important este Trump pentru această relație), ambasadorul a trecut de la insulte la cifre. White a prezentat o listă impresionantă de proiecte și finanțări, afirmând că acestea sunt rodul politicilor președintelui american.

Printre acestea se numără:

• 10 miliarde de euro autorizați pentru finanțarea a două noi reactoare nucleare, unul în Flandra și altul în Valonia.
• Un posibil 1 miliard de euro pentru centrul de cercetare IMEC.
• Aproape 30 de milioane de euro pentru centrul nuclear SCK CEN din Mol.
• Proiectul unui consulat american la Anvers.

Deși ambasadorul a recunoscut că unele dintre aceste proiecte necesită încă aprobarea finală a Washingtonului, el a folosit aceste cifre ca pe o armă retorică, întrebând-o retoric pe Demir dacă vrea ca Trump să blocheze aceste investiții din cauza remarcilor ei.

Nemulțumiri acumulate

Mesajul ambasadorului a scos la iveală și alte frustrări ale acestuia. El a criticat cozile lungi de la Aeroportul Zaventem și birocrația cu care se confruntă compania americană 3M în Flandra. De asemenea, i-a reproșat ministrei că vorbește despre el fără să îl cunoască, amintindu-i de implicarea sa în sprijinirea poporului kurd.

Concluzie

Acest schimb de replici demonstrează o schimbare radicală în stilul diplomației americane, care pare să fi adoptat tactici de confruntare directă, tipice rețelelor sociale. Confundarea unei glume politice („pericolul portocaliu”) cu un act de rasism și folosirea unor insulte precum „bădărană de provincie” la adresa unui ministru în exercițiu reprezintă o premieră chiar și pentru standardele imprevizibile ale politicii actuale. Rămâne de văzut dacă Zuhal Demir va răspunde și dacă acest conflict va avea repercusiuni reale asupra relațiilor bilaterale, sau dacă va rămâne doar un episod jenant în istoria diplomației digitale.