Peste 50.000 de agenți de poliție din Belgia așteaptă de un sfert de secol o uniformă nouă. În loc de o modernizare liniștită, proiectul a degenerat într-un scandal politic. Sindicatul acuză ministrul de Interne că își impune propriul design, în timp ce agenții spun că noua uniformă seamănă cu un „pom de Crăciun” și că îi pune în pericol.

(Staff: Belgia / Administrație & Societate)

---

Politica belgiană are un talent aparte de a transforma subiectele administrative în veritabile telenovele. Iar cel mai recent episod are ca personaje principale polițiștii, ministrul de Interne și o uniformă care nu reușește să obțină consensul nici măcar după trei încercări. Scopul era simplu: înlocuirea uniformelor vechi de 25 de ani, considerate o rușine din cauza lipsei de „uniformitate” (o ironie a sorții). Însă, ceea ce trebuia să fie un pas firesc s-a transformat într-un proces în care fiecare versiune a fost respinsă de sindicate.

De la o reușită la un conflict de orgoliu

Povestea începe acum doi ani, sub mandatul fostei ministre de Interne, Annelies Verlinden (CD&V). Echipa sa a lansat o competiție, iar designul câștigător a fost imediat acceptat atât de poliția locală și federală, cât și de sindicate. „Atât poliția locală, cât și cea federală și sindicatele au fost de acord”, a declarat Eddy Quaino, liderul sindicatului ACOD. „Împreună cu designerii, o șlefuiserăm cu grijă.”

Aparent, totul era perfect. Însă, la scurt timp după ce a preluat portofoliul, actualul ministru de Interne, Bernard Quintin (MR), a decis că nu este mulțumit de această versiune. Motivul invocat de sindicaliști? Acesta ar fi considerat că designul seamănă prea mult cu cel al poliției olandeze. Astfel, a venit cu propria versiune.

Eșecul versiunii a doua: „Prea misogină”

Prima încercare a ministrului Quintin de a-și impune viziunea a fost respinsă rapid. Sindicatul a reclamat că noua uniformă era „prea misogină”, deoarece punea prea mult accent pe bustul polițiștilor femei. În consecință, ministrul a fost nevoit să se întoarcă la masa de desen și să vină cu o a treia variantă.

A treia încercare: „Cartea de colorat”

Dacă problema sexismului a fost rezolvată, noua uniformă a stârnit o furtună de critici din alte motive. Agenții au botezat-o imediat „cartea de colorat”, iar sindicatele sunt revoltate. „Este mult prea galbenă. Polițiștii nu trebuie să arate ca niște pomi de Crăciun”, a explicat Quaino. El a subliniat că agenții trebuie uneori să acționeze cu discreție, iar o asemenea uniformă, mai ales în Bruxelles, unde se trage destul de des, este considerată a fi chiar periculoasă.

În plus, apare și problema costurilor. Materialul galben folosit este mult mai scump, iar în acest moment nu se știe exact câți bani va aloca guvernul pentru înlocuirea uniformelor. „Al cincilea și ultimul punct, la comitetul de negociere, a fost că introducerea acestor uniforme ar fi eșalonată pe 5-10 ani. Este mult prea mult”, a adăugat Joeri Dehaes de la NSPV.

Un nou eșec anunțat

Sindicatele au declarat, miercuri, că au respins în unanimitate propunerea ministrului. Mai mult, un sondaj intern arată că aproximativ trei sferturi dintre agenți o preferă pe cea inițială, a fostei ministre Verlinden.

Deși prezentarea oficială a noului design era programată pentru vineri, aceasta ar putea fi amânată din cauza demisiei premierului Bart De Wever, care a aruncat țara într-o criză politică. Cu toate acestea, indiferent de soarta guvernului, problema uniformelor rămâne nerezolvată.

Concluzie

Cazul uniformelor poliției belgiene este o lecție despre cât de important este dialogul social și despre pericolele orgoliului politic. Ceea ce putea fi o simplă modernizare a devenit un război al cămășilor, în care un ministru pare să fi încercat să își lase propria amprentă, ignorând consensul deja existent. Până la urmă, fie că va fi „versiunea Verlinden”, fie „cartea de colorat” a lui Quintin, agenții de poliție din Belgia vor trebui să poarte totuși o uniformă. Rămâne de văzut dacă ministrul va reuși să-și impună viziunea sau va fi nevoit să accepte că, uneori, cele mai bune idei sunt cele pe care le moștenești.ccepte că, uneori, cele mai bune idei sunt cele pe care le moștenești.