O remarcabilă incursiune în istoria, tradițiile și identitatea comunităților muscelene, care ne readuce în atenție un ținut cu un trecut extraordinar și ridică o întrebare importantă: merită Muscelul să-și recapete propria identitate administrativă?

Editorial de Cristin Tomeci – The Weekend Magazine

Există cărți care ne oferă informații, cărți care ne poartă prin istorie și cărți care ne fac să privim cu alți ochi locurile pe care credeam că le cunoaștem. „Niște ciobani”, volumul semnat de Viorin Ion Oancea, publicat în 2024 la Editura Larisa din Câmpulung, face parte din această ultimă categorie.

Pentru mine, această întâlnire cu volumul are și o semnificație personală. M-am născut în Muscel, iar Câmpulungul și împrejurimile sale fac parte din geografia propriilor mele rădăcini. Tocmai de aceea, lectura acestei lucrări a însemnat mai mult decât descoperirea unei monografii locale. A fost o întoarcere la o parte din istoria locurilor de care sunt legat.

O carte despre oameni, locuri și memoria unei comunități

„Niște ciobani” nu este doar o carte despre păstorit, așa cum titlul ar putea lăsa să se înțeleagă la prima vedere. Este o lucrare amplă despre Stoenești, despre oamenii săi, despre familiile care au construit comunitatea și despre istoria unei zone în care ocupațiile tradiționale, legăturile de familie și relația cu natura au avut un rol esențial.

Volumul urmărește originile și evoluția localității, cadrul natural, ocupațiile locuitorilor, spațiul mioritic, transhumanța și legăturile acesteia cu Balcanii. Sunt abordate produsele specifice, relația comunității cu mediul social, dar și destine individuale și familiale care dau cărții o dimensiune memorialistică aparte.

Un loc important îl ocupă istoria familiei autorului și memoria tatălui său, Nelu Oancea, cunoscut sub numele de Floricel. Cartea reunește documente, mărturii, genealogii, corespondență și amintiri, reconstruind nu doar trecutul unei familii, ci și o parte din istoria unei comunități.

Este important de remarcat că autorul nu se limitează la o prezentare nostalgică a satului de altădată. El încearcă să documenteze evoluția unei lumi, să explice ocupațiile și relațiile sociale și să păstreze memoria unor oameni ale căror experiențe ar putea dispărea odată cu trecerea generațiilor.

Prin această abordare, „Niște ciobani” devine o contribuție valoroasă la cunoașterea istoriei locale și a patrimoniului cultural muscelean.

Viorin Ion Oancea – un intelectual, o viață dedicată ideilor și o întoarcere la rădăcinile Muscelului

Există și o dimensiune personală a acestei întâlniri cu volumul „Niște ciobani”, pe care nu aș putea să o trec sub tăcere. Pe autor, Viorin Ion Oancea, îl cunosc foarte bine. Este unchiul meu, suntem legați prin familie, iar relația noastră nu este una recentă. De peste patruzeci de ani îi cunosc preocupările, activitatea intelectuală și parcursul editorial. În biblioteca mea se află și celelalte cărți ale sale, pe care le-am primit și le-am păstrat de-a lungul timpului.

Viorin Ion Oancea este un om de o remarcabilă inteligență și cultură, un intelectual cu preocupări diverse și o activitate profesională importantă în domeniul economic. De-a lungul anilor a publicat lucrări de specialitate, abordând teme dificile din economia politică, teoria valorii și analiza sistemelor sociale. Printre volumele sale se numără „Erorile lui Marx. Teoria valorii, munca și factorul subiectiv”, „Libertate, dreptatea, neodemocrație! Opriți-vă! Destul cu exploatarea!” și „O altă cale: societatea libertății prin deprindere”.

Sunt cărți care reflectă preocuparea sa constantă pentru idei, pentru înțelegerea mecanismelor economice și pentru analiza societății. În plus, parcursul său personal cuprinde și un moment important din istoria recentă a României: Revoluția din decembrie 1989, o experiență care face parte din biografia sa și dintr-o perioadă de răscruce pentru întreaga țară.

Prin „Niște ciobani”, autorul deschide însă un alt capitol al activității sale. Este prima sa lucrare monografică de asemenea amploare, dedicată istoriei unei comunități, oamenilor, familiilor și tradițiilor care au construit identitatea unei zone. Trecerea de la analiza economică și teoretică la istoria locală nu înseamnă o îndepărtare de preocupările sale intelectuale, ci o altă formă de cercetare: una în care documentele, memoria familială și experiența directă se întâlnesc.

Legătura lui Viorin Ion Oancea cu Stoeneștiul nu este doar una de cercetător interesat de istoria locului. Este o legătură de familie, de origine și de memorie. Tatăl său, Nelu Oancea, cunoscut sub numele de Floricel, ocupă un loc central în povestea volumului, iar numele său a fost dus mai departe și prin Pensiunea Floricel, pe care autorul a înființat-o la Stoenești. Astăzi, deși locuiește în București, revine și își petrece o parte din timp în această zonă, ocupându-se și de pensiunea care păstrează vie memoria tatălui său.

Poate că tocmai această legătură profundă cu locurile și oamenii explică autenticitatea cărții. Viorin Ion Oancea nu scrie despre Stoenești ca un observator venit din afară. Scrie despre o lume pe care o cunoaște, din care provine și a cărei memorie o poartă mai departe. În paginile sale, istoria nu este doar o succesiune de date și evenimente, ci povestea unor familii, a unor destine și a unei comunități care a traversat generații.

Muscelul – un ținut cu o istorie care merită redescoperită

Lectura cărții m-a făcut să privesc din nou către întreaga regiune a Muscelului și către rolul pe care acest ținut l-a avut în istoria românească.

Muscelul nu este doar o denumire geografică. Este un spațiu cu o identitate istorică, culturală și comunitară bine conturată. Aici, relieful, ocupațiile tradiționale, legăturile comerciale și apropierea de munți au influențat de-a lungul timpului felul în care s-au dezvoltat comunitățile.

În centrul acestei istorii se află Câmpulungul, unul dintre cele mai importante orașe istorice ale Țării Românești. A fost una dintre primele reședințe domnești ale țării, alături de Curtea de Argeș, și a avut un rol important în organizarea politică, economică și comercială a spațiului românesc medieval.

Poziția sa geografică, la poalele Carpaților și pe una dintre căile importante de legătură cu Transilvania, a făcut din Câmpulung un punct strategic și comercial deosebit. Legăturile cu Brașovul și cu lumea transilvăneană au contribuit la dezvoltarea orașului și la integrarea sa în circuitul economic și cultural al epocii.

Nu putem vorbi despre această istorie fără să amintim Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, datată 1521 și adresată judelui Brașovului, Johannes Benkner. Documentul, care avertiza asupra mișcărilor otomane, este considerat cel mai vechi text păstrat cunoscut redactat în limba română. El reprezintă o mărturie excepțională despre existența unor legături politice, comerciale și de comunicare între comunitățile de la sud și nord de Carpați.

Aceste repere istorice arată că Muscelul nu a fost niciodată o regiune izolată sau lipsită de importanță. Dimpotrivă, a făcut parte dintr-un spațiu de circulație a oamenilor, ideilor și mărfurilor, având un rol important în evoluția istorică a Țării Românești.

Desființarea județului Muscel – o ruptură administrativă și identitară

Un alt aspect care merită readus în atenție este istoria administrativă a Muscelului.

Vechiul județ Muscel a fost desființat în 1950, în cadrul reorganizării administrativ-teritoriale impuse de regimul comunist, care a înlocuit vechile județe cu regiuni și raioane după model sovietic. Pentru mine, această reorganizare a reprezentat o ruptură profundă față de o tradiție administrativă și istorică îndelungată.

Desființarea unei structuri administrative istorice nu înseamnă dispariția identității unei regiuni. Muscelul a continuat să existe prin oamenii săi, prin localitățile sale, prin tradiții și prin memoria generațiilor. Totuși, pierderea unei reprezentări administrative distincte a contribuit, în opinia mea, la slăbirea vizibilității și a capacității acestei regiuni de a-și valorifica în mod unitar resursele și patrimoniul.

Nu este vorba despre idealizarea trecutului și nici despre ignorarea realităților administrative actuale. Este vorba despre o întrebare legitimă: de ce regiuni cu o asemenea istorie și identitate nu ar putea avea o reprezentare mai puternică și o capacitate mai mare de a-și decide propriile priorități de dezvoltare?

Cred că Muscelul merită să fie redescoperit nu numai prin cărți și manifestări culturale, ci și printr-o abordare modernă a dezvoltării regionale.

Muscelul – între memoria trecutului și proiectul unui viitor european

Reîntoarcerea mea în Câmpulung, după mulți ani de absență, a fost și o întâlnire cu propriile rădăcini. Am regăsit obiceiuri, oameni și locuri familiare, dar și o Românie care, privită din afara granițelor, a făcut în ultimele decenii progrese remarcabile. Nu toate problemele au fost rezolvate, iar lucrurile sunt departe de a fi perfecte, însă dezvoltarea pe care am observat-o este incontestabilă.

În același timp, am avut impresia că o problemă importantă a rămas nerezolvată: centralizarea excesivă și lipsa unei autonomii administrative și decizionale reale la nivel local și regional. În opinia mea, această moștenire a sistemului comunist, perpetuată în forme diferite și după 1989, reprezintă încă o piedică în calea unei dezvoltări mai rapide și mai echilibrate a României.

Cred că regiuni istorice precum Muscelul merită să-și valorifice mai bine identitatea, patrimoniul și potențialul economic și cultural. Nu vorbesc despre separare de România, ci despre recunoașterea unei identități regionale proprii și despre o descentralizare care să ofere comunităților mai multă responsabilitate și posibilitatea de a-și decide prioritățile de dezvoltare.

Am în vedere chiar o inițiativă civică și regională care să promoveze Muscelul în cadrul rețelelor și instituțiilor europene, inclusiv la Bruxelles, ca regiune istorică, având o identitate și un patrimoniu propriu. Mi-aș dori ca această inițiativă să contribuie la refacerea legăturilor dintre comunitățile muscelene, la promovarea patrimoniului și la atragerea unor oportunități de cooperare și dezvoltare europeană.

Poate că tocmai de aceea o carte precum „Niște ciobani” este atât de importantă. Pentru că înainte de a construi viitorul unei regiuni trebuie să-i cunoaștem trecutul, să-i respectăm oamenii și să-i redescoperim identitatea. Muscelul nu este doar o denumire pe o hartă și nici doar o amintire administrativă. Este un ținut cu o istorie, o cultură și o personalitate care merită să fie cunoscute, respectate și valorificate.

O carte care ne amintește cine suntem

Într-o perioadă în care lumea se schimbă rapid, iar comunitățile sunt adesea tentate să privească doar spre viitor, recuperarea memoriei devine o responsabilitate. Nu putem construi durabil dacă nu știm de unde venim și dacă nu înțelegem eforturile generațiilor care au construit lumea de astăzi.

„Niște ciobani”, de Viorin Ion Oancea, este mai mult decât o lucrare despre Stoenești și despre o veche ocupație. Este o mărturie despre continuitate, familie, muncă, tradiție și identitate. Este o invitație la cunoașterea unei comunități și, în același timp, la redescoperirea unui ținut care are încă multe de spus.

Pentru mine, această carte a fost și o reîntâlnire cu Muscelul, cu locurile în care m-am născut și cu o parte din istoria pe care nu trebuie să o lăsăm să se piardă.

Îi mulțumesc autorului pentru acest volum și pentru gestul de a mi-l oferi cu dedicație. Consider că asemenea lucrări merită să ajungă la cât mai mulți cititori, nu doar în Muscel, ci și în întreaga țară și în comunitățile românești din străinătate.

Pentru că o regiune nu trăiește numai prin granițele sale administrative. Trăiește prin oamenii ei, prin memoria lor și prin felul în care își păstrează și își transmite identitatea.

Iar Muscelul are o istorie care merită să fie cunoscută. Și, mai ales, un viitor care merită construit.

Cristin Tomeci
The Weekend Magazine
A Tomeci Press Publication