Între creativitatea umană și inteligența artificială nu trebuie să existe un război, ci un dialog: pentru o Europă care protejează drepturile artiștilor fără să îngrădească libertatea de a crea

Editorial De Cristin Tomeci

Pentru mine, această invitație nu este doar o formalitate și nici o simplă ocazie de a completa un formular european. Este o oportunitate de a spune, după mai bine de cincizeci de ani petrecuți în lumea muzicii și a culturii, cum văd eu această transformare care deja se produce sub ochii noștri.

Am fost invitat de PlayRight, organizația belgiană care reprezintă și gestionează drepturile conexe ale artiștilor interpreți, să-mi aduc aportul în această dezbatere. Iar faptul că vocea unui artist și om de cultură poate ajunge într-un proces european de reflecție asupra viitoarei legislații privind inteligența artificială mi se pare important.

Pentru că despre AI se vorbește foarte mult. Uneori însă vorbesc despre ea oameni care o cunosc mai mult din știri decât din utilizare.

Eu nu cred că inteligența artificială este dușmanul nostru.

Cred că este o etapă firească în dezvoltarea omenirii.

Nu omul dispare. Se schimbă ceea ce poate face omul.

În urmă cu câteva secole, revoluția industrială a provocat aceleași temeri pe care le auzim astăzi în jurul inteligenței artificiale. Mașinile urmau să schimbe munca, iar oamenii se temeau că vor deveni inutili.

Mașinile nu au făcut însă omul inutil. Au schimbat ceea ce omul putea să facă.

Cred că același lucru se întâmplă acum.

AI nu trebuie privită doar ca o mașină care înlocuiește omul, ci ca un instrument care poate extinde capacitățile omului. Evident, cei care refuză să învețe și să se adapteze vor întâmpina dificultăți. Dar aceasta nu înseamnă că inteligența artificială trebuie oprită.

Înseamnă că trebuie să învățăm să o folosim.

Pentru un artist, AI poate fi o nouă formă de libertate

Sunt activ în muzică de peste cincizeci de ani. Am fost și sunt compozitor, muzician, am crescut pe scenă și am organizat sute de concerte în Europa și în afara Europei.

Știu foarte bine diferența dintre o idee artistică și posibilitatea tehnică de a o transforma într-o operă.

Uneori artistul are ideea, dar nu are toate mijloacele pentru a o realiza.

Aici poate interveni AI.

Pentru un artist, AI poate deveni ceea ce au fost, în alte epoci, pianul, chitara, sintetizatorul, studioul de înregistrări sau calculatorul: un instrument nou care îi permite să facă lucruri care înainte erau imposibile sau foarte greu de realizat.

Iar această posibilitate devine și mai importantă atunci când vorbim despre persoane cu dizabilități.

Când tehnologia îi dă unei persoane posibilitatea să-și exprime imaginația

Am crescut cinci copii. Fiica mea cea mai tânără are sindromul Down.

Am văzut direct cât de mult poate realiza un om atunci când societatea îi oferă șansa de a se dezvolta și de a participa.

Fiica mea este născută și a crescut în societatea flamandă (de limbă olandeză) din Belgia. Este foarte familiarizată cu tehnologia, folosește computere și telefoane mobile, călătorește, citește și scrie. Are, în același timp, talente artistice remarcabile. A dansat ani de zile, a studiat muzica la academie, cântă la pian și chitară, a învățat să cânte la tobe, compune muzică și își scrie propriile texte.

Are imaginație. Are idei. Are creativitate.

Dar între ceea ce își poate imagina și ceea ce poate realiza tehnic există uneori o distanță enormă.

AI poate contribui la reducerea acestei distanțe.

De aceea, atunci când discutăm despre reglementarea AI în cultură, nu ar trebui să vorbim numai despre drepturi, bani și industrie. Ar trebui să vorbim și despre acces, incluziune și libertatea de exprimare a celor care până ieri nu aveau toate instrumentele necesare pentru a crea.

Pentru unii oameni, AI nu înseamnă înlocuirea artistului.

Înseamnă, pentru prima dată, posibilitatea de a deveni artist în modul în care și-au imaginat.

A învăța nu înseamnă a fura

Una dintre marile controverse legate de inteligența artificială este faptul că sistemele AI învață din creațiile existente.

Dar oare nu așa învață și oamenii?

Eu am crescut ascultând muzică. Am ascultat Janis Joplin, Jimi Hendrix, Deep Purple, Led Zeppelin și generații întregi de muzicieni. Am fost influențat de sunetele lor, de stilul lor, de instrumentație, de ideile lor muzicale.

Asta nu înseamnă că am copiat o piesă.

Un artist învață din ceea ce aude, vede și experimentează. Își formează propria sensibilitate și apoi creează.

Trebuie, desigur, să existe reguli împotriva copierii și a încălcării drepturilor. Dacă cineva reproduce efectiv opera altcuiva și o prezintă drept proprie, există o problemă juridică.

Dar nu cred că Europa trebuie să transforme orice formă de inspirație, învățare sau experiment într-o presupusă încălcare a drepturilor.

Justiția poate decide atunci când există o încălcare concretă. Legislația nu trebuie să presupună dinainte că orice utilizare creativă a AI este suspectă.

Unde văd eu adevăratul pericol

Dacă mă întrebați ce mă îngrijorează cu adevărat în legătură cu inteligența artificială, răspunsul meu nu este muzica sau noua artă generată de AI.

Mă îngrijorează utilizarea AI pentru război, distrugere în masă, manipulare, fraudă, dezinformare și alte forme grave de abuz.

Acolo trebuie să fim foarte atenți.

Acolo avem nevoie de reguli clare și punitive.

Dar nu cred că un muzician care folosește AI pentru a crea o piesă trebuie privit ca un pericol pentru societate.

Europa trebuie să învețe să facă diferența între instrumentul creativ și utilizarea periculoasă a tehnologiei.

Și aici apare întrebarea mea: de ce nu ne întreabă pe noi?

Am lucrat ultimii 12 ani până la pensionarea recentă ca funcționar federal statutar în cadrul Ministerului Federal de Justiție al Regatului Belgiei și am avut contact inclusiv cu procesul de digitalizare și introducerea noilor tehnologii AI în administrația publică din regat.

Am încercat de asemenea, să dezvolt idei și proiecte prin care oamenii să poată învăța să folosească AI. Astfel am fost recunoscut ca expert AI în Flandra.

De aceea cred că una dintre cele mai importante greșeli pe care Europa le-ar putea face ar fi să construiască viitorul AI doar prin reguli scrise de oameni care privesc tehnologia din exterior.

Trebuie să existe un dialog permanent cu artiștii, muzicienii, dezvoltatorii, cercetătorii, profesorii și utilizatorii reali ai acestei tehnologii.

De ce nu ne întreabă pe noi?

Aceasta este, probabil, întrebarea care m-a determinat cel mai mult să particip la această consultare europeană.

Europa nu trebuie să aleagă între om și mașină

Nu cred că viitorul este o confruntare între om și inteligența artificială.

Viitorul este colaborarea dintre om și AI.

Trebuie să-i învățăm pe oameni să folosească această tehnologie, exact cum îi învățăm pe copii să folosească responsabil instrumentele pe care le au la dispoziție.

AI va învăța de la noi.

De aceea trebuie să fim atenți la ceea ce îi transmitem.

Nu trebuie să-i învățăm pe oameni să se teamă de inteligența artificială. Trebuie să-i învățăm să o înțeleagă.

Nu trebuie să interzicem înainte de a înțelege.

Nu trebuie să protejăm cultura de tehnologie prin izolarea culturii de tehnologie.

Trebuie să protejăm omul, creatorul, libertatea de exprimare și drepturile reale, în timp ce permitem tehnologiei să deschidă noi posibilități.

Sunt mândru că am avut ocazia să-mi spun punctul de vedere în această dezbatere europeană.

Pentru că viitorul culturii europene se scrie acum.

Și cred că este important ca, atunci când se scriu regulile acestui viitor, să fie ascultați și cei care creează, cei care folosesc tehnologia și cei care știu din experiență ce înseamnă să transformi o idee într-o creație.

Nu aleg între om și AI. Aleg omul care știe să folosească AI.

Cristin Tomeci

Puteți achizitiona cele mai noi albume pe CD sau discuri de vinil cu muzica lui Cristin Tomeci și Ingrid Star de pe magazinul artistului apăsănd AICI sau găsiți muzica lui pe toate rețelele internaționale majore de streaming și vânzări online prin simpla căutare a numelui artistului.