Pip: Bine ați revenit la The Weekend Magazine — emisiunea în care săpăm prin poveștile care merită mai mult decât o postare rapidă pe rețele.

Mara: Astăzi, ziarulemigrantului.com ne duce înapoi la 1986, la poalele Carpaților, acolo unde a început o istorie rock care împlinește acum patru decenii. Vorbim despre Posada Rock, despre prima formație care a câștigat festivalul și despre omul din spatele acelei victorii.

Pip: Să începem cu festivalul și cu oamenii care l-au pus pe hartă.

40 de ani de Posada Rock: o istorie care a început cu un concurs

Mara: Posada Rock împlinește în 2026 patru decenii de existență, iar ediția aniversară are loc între 28 și 30 august la Câmpulung Muscel. Întrebarea care merită pusă nu e despre line-up-ul de azi, ci despre unde a început totul — cine a câștigat prima ediție și ce s-a întâmplat cu ei după.

Pip: Și răspunsul vine dintr-un material de epocă, consemnat simplu, fără artificii: „prima ediție a noului festival «Posada» revenise grupului ploieștean ROGVAIV.”

Mara: Nouă formații au urcat pe scenă la ediția inaugurală din septembrie 1986. ROGVAIV a plecat cu Marele Premiu și Trofeul „Posada”. Premiul I a revenit celor de la Fair Play din Miercurea Ciuc, Premiul II celor de la Modul din Oradea — o scenă underground cu o geografie surprinzătoare pentru o competiție națională.

Pip: Și ROGVAIV nu era un nume ales la întâmplare — acronimul culorilor spectrului vizibil, roșu până la violet, cu ideea că membrii veniți din zone diferite ale țării se uneau prin muzică, ca și culorile care formează lumina albă. Cam poetic pentru o trupă de studenți din Ploiești.

Mara: Fondatorul Cristin Tomeci era originar din Câmpulung Muscel, ceea ce face victoria de la Posada ceva mai mult decât o competiție câștigată. El pusese bazele formației ATM în Câmpulung în anii ’70, înainte de ROGVAIV — pe care o considera prima formație rock a orașului.

Pip: Povestea nu s-a oprit în 1986. Tomeci a ajuns în Belgia, a studiat antreprenoriat muzical la Tilburg și a condus la nivel internațional Global Battle of the Bands. Opt albume lansate în trei limbi, inclusiv cel mai recent, intitulat „Întoarcerea acasă” — în română, după decenii de deschidere spre piețele internaționale.

Mara: Există și o notă mai amară în poveste. La patruzeci de ani de la victoria lor, Tomeci spune că nici el, nici foștii colegi din România nu au primit o invitație oficială la ediția aniversară. Mesajul său rămâne unul de respect față de cei care au continuat festivalul: „Felicitări celor care țin aprinsă flacăra festivalului.”

Pip: Câmpulung Muscel, 1986. Un grup de tineri urcă pe scenă și câștigă. Patruzeci de ani mai târziu, festivalul continuă — iar povestea lor merită să fie parte din el.

---

Mara: Patruzeci de ani de rock la poalele Carpaților — și o victorie din 1986 care încă așteaptă să fie recunoscută cum se cuvine.

Pip: Săptămâna viitoare vedem ce alte povești cu rădăcini adânci mai are The Weekend Magazine pentru noi.