În spatele portretului unei tinere prințese admirate pentru frumusețea sa se află povestea unei femei care a traversat aproape un secol de transformări: copilăria în Italia, căsătoria cu un prinț belgian, viața la Curte, anii dificili ai familiei și bucuria de a deveni bunică.

Fotografia alb-negru care circulă pe rețelele sociale o înfățișează pe Paola, tânăra aristocrată italiană care avea să devină una dintre cele mai cunoscute figuri ale monarhiei belgiene. Eleganța, coafura atent aranjată și privirea sa au devenit, pentru mulți, imaginea unei epoci în care familiile regale reprezentau un univers aparte, urmărit cu fascinație de public.
Dar povestea Paolei Ruffo di Calabria este mai mult decât transformarea unei prințese în regină. Este și povestea unei femei care a trebuit să-și găsească locul într-o țară, într-o familie și într-o instituție cu tradiții și așteptări foarte diferite de lumea în care crescuse.
O prințesă italiană ajunge în Belgia
Paola s-a născut la 11 septembrie 1937, la Forte dei Marmi, în Italia. Provenea dintr-o familie aristocratică, fiind fiica prințului Fulco Ruffo di Calabria și a contesei Luisa Gazelli. A fost cea mai mică dintre cei șapte copii ai familiei și și-a petrecut tinerețea la Roma, unde a urmat studii clasice, inclusiv latină și greacă.
Viața ei s-a schimbat în urma întâlnirii cu prințul Albert al Belgiei. Cei doi s-au căsătorit la 2 iulie 1959, iar Paola a intrat astfel într-o familie regală europeană.
La început, nu exista certitudinea că Albert va deveni rege. Prin urmare, tânăra italiancă nu se pregătea pur și simplu pentru rolul de regină, ci pentru o viață alături de un membru al familiei regale belgiene.
În anii care au urmat, cuplul a avut trei copii: Philippe, Astrid și Laurent.
Frumusețea unei prințese și dificultățile unei noi vieți
Sosirea Paolei în Belgia a fost însoțită de atenția presei și de admirația publicului. Era considerată o prințesă elegantă, cu un stil personal care atrăgea atenția.
Dar integrarea într-o nouă țară nu a fost lipsită de dificultăți. Limba, diferențele culturale și așteptările publice au reprezentat provocări importante.
În documentarul realizat de RTBF și difuzat în februarie 2022, Paola a vorbit despre dificultatea de a învăța neerlandeza și despre eforturile pe care le-a făcut, chiar dacă acestea nu au fost întotdeauna recunoscute.
În același documentar, ea și Albert au rememorat și perioada dificilă a căsniciei lor. Paola a povestit că au existat ani în care s-a simțit singură și nefericită, iar relația lor a trecut printr-o criză profundă.
Este o latură mai puțin cunoscută a vieții regale: dincolo de ceremonii, fotografii oficiale și apariții publice, există oameni care se confruntă cu probleme familiale asemănătoare celor întâlnite în orice altă familie.
Din 1993, regina belgienilor
În august 1993, după moartea regelui Baudouin, Albert a devenit regele belgienilor, iar Paola a devenit regină.
Rolul său public s-a extins, iar activitatea sa s-a concentrat în special asupra domeniilor sociale și culturale. În 1992 fusese înființată Fundația Regina Paola, care promovează integrarea socială și formarea tinerilor, sprijinind inclusiv cadrele didactice și școlile din medii socio-economice dificile.
Paola s-a implicat și în protejarea patrimoniului belgian, în susținerea artelor și în promovarea meșteșugurilor tradiționale și contemporane.
A fost, de asemenea, președintă de onoare a Capelei Muzicale Regina Elisabeta și a organizației Missing Children Europe.
Aceste activități au reprezentat o parte importantă a identității sale publice, dincolo de statutul de soție a regelui.
Abdicarea lui Albert și o nouă etapă a vieții
La 21 iulie 2013, Albert al II-lea a abdicat în favoarea fiului său, Philippe. Belgia a intrat astfel într-o nouă etapă a monarhiei, iar Paola și-a încheiat perioada de regină în exercițiu.
Totuși, ea continuă să poarte titlul de regină Paola și să fie o figură importantă a familiei regale.
Fiul său, Philippe, a devenit rege, iar Mathilde a devenit regina belgienilor. Familia s-a extins, iar Paola a ajuns să trăiască și o altă dimensiune a vieții: aceea de bunică.
Monarhia belgiană a devenit între timp o familie cu mai multe generații, în care se întâlnesc experiențele unei generații crescute în Europa de dinaintea transformărilor contemporane și aspirațiile unei generații tinere, mult mai conectate la lumea de astăzi.
De la prințesă la bunică: dincolo de titluri
Pagina oficială a monarhiei belgiene vorbește despre importanța familiei în viața Paolei. Regina apreciază timpul petrecut cu nepoții săi, plimbările în natură alături de Albert, lectura, muzica și călătoriile.
Poate că aici se află cea mai frumoasă parte a poveștii sale.
Tânăra prințesă din fotografia alb-negru nu putea ști cum va arăta viața ei peste câteva decenii. Nu putea anticipa responsabilitățile regale, momentele dificile ale căsniciei, schimbările din familia sa sau ziua în care fiul ei va deveni rege.
Astăzi, imaginea ei nu mai este definită doar de eleganța unei tinere aristocrate sau de aparițiile unei regine. Este și imaginea unei femei care a trecut prin diferite etape ale vieții, cu momente de bucurie, încercări și transformări.
Titlurile se schimbă, generațiile trec, dar rolul de mamă și bunică rămâne unul dintre cele mai personale capitole ale unei vieți.
Iar povestea Paolei ne amintește că, dincolo de coroane și de protocol, membrii familiilor regale au și ei o istorie profund umană.






Lasă un răspuns