În fiecare an, odată cu apropierea sărbătorii Sfântului Nicolae, revine o dezbatere care depășește lumea copilăriei: trebuie păstrat personajul tradițional Zwarte Piet sau este timpul ca aspectul său să se schimbe?

(Staff: The Weekend Magazine)
„Stânga a pierdut războiul împotriva lui Zwarte Piet!” – aceasta este declarația provocatoare publicată recent de politicianul flamand Filip Dewinter, care susține că personajul nu are nimic de-a face cu rasismul sau colonialismul și că reprezintă o tradiție îndrăgită de generații întregi de copii din Flandra și Țările de Jos.
Mesajul său readuce în atenție una dintre cele mai controversate dezbateri culturale din spațiul neerlandofon: tradiționalul ”Zwarte Piet” ( în traducere: Petre cel negru), însoțitorul lui Sinterklaas (Moș Nicolae).
Pentru unii, este un personaj vesel, comic și inseparabil de sărbătoarea copiilor. Pentru alții, înfățișarea sa tradițională reproduce stereotipuri rasiale care nu mai au ce căuta într-o societate modernă și multiculturală.
Cine este Zwarte Piet (Petre cel negru)?
Zwarte Piet este personajul care îl însoțește pe Sinterklaas, echivalentul olandez al Sfântului Nicolae. În tradiția populară, el participă la împărțirea cadourilor, glumește cu cei mici și contribuie la atmosfera festivă.
Imaginea sa clasică include fața pictată în negru, buze roșii exagerate, păr creț, cercei și un costum colorat inspirat de vestimentația pajilor din trecut.
Personajul apare în forma sa cunoscută în cartea ilustrată Sint Nikolaas en zijn knecht (Sfântul Nicolae și slujitorul său), publicată în 1850 de învățătorul Jan Schenkman.
Istoricii arată însă că originile sale sunt mai complexe decât o simplă poveste despre un ajutor al Sfântului Nicolae. Cercetările au identificat influențe din spectacolele de tip blackface ale secolului al XIX-lea și din reprezentările europene ale servitorilor de origine africană.
Nu există o dovadă clară că autorul cărții din 1850 a intenționat să reprezinte un sclav, dar contextul istoric și stereotipurile vizuale ale epocii nu pot fi ignorate.
De ce a devenit personajul controversat?
Criticile au devenit mai vizibile în ultimele decenii. Organizații antirasiste și reprezentanți ai comunităților de origine africană consideră că machiajul tradițional amintește de blackface, o practică prin care persoane albe își înnegreau fețele pentru a interpreta personaje de culoare în mod caricatural.
Pentru cei care au crescut cu Zwarte Piet, personajul nu avea o asemenea semnificație. Era un prieten al copiilor, un personaj comic și o parte firească a sărbătorii.
Dar o tradiție poate avea semnificații diferite pentru generații și comunități diferite. Ceea ce unii percep drept nostalgie și divertisment poate fi resimțit de alții ca o reprezentare umilitoare.
Roetveegpiet – compromisul care a schimbat sărbătoarea
În ultimii ani, numeroase organizații, școli, magazine și organizatori de evenimente au adoptat o variantă modificată: Roetveegpiet, adică ”Petre cu urme de funingine pe față”.
Explicația este simplă: personajul ar fi trecut prin hornuri pentru a aduce cadouri, iar funinginea i-ar fi murdărit fața.
Astfel, personajul își păstrează rolul, costumul, energia și caracterul jucăuș, fără machiajul complet negru și fără unele elemente considerate stereotipuri rasiale.
În Olanda, schimbarea a devenit vizibilă inclusiv la ceremonia națională de sosire a lui Sinterklaas, care din 2019 a folosit exclusiv varianta cu urme de funingine.
În Flandra, evoluția a fost mai graduală și a generat dezbateri politice și culturale proprii.
A câștigat sau a pierdut tradiția?
Declarația lui Filip Dewinter exprimă poziția unei tabere politice și culturale, nu rezultatul unui referendum sau al unui sondaj reprezentativ pentru toți locuitorii Flandrei și ai Olandei.
Un studiu academic publicat în 2024, care a analizat articolele din presa flamandă între 2012 și 2022, a constatat o schimbare a tonului dezbaterii: de la confruntare spre moderare și căutarea unor soluții de compromis.
Aceasta arată că discuția nu se rezumă la victoria unei tabere asupra celeilalte. În multe comunități, personajul a rămas, dar aspectul său s-a schimbat.
Poate că tocmai aceasta este direcția în care evoluează tradiția: păstrarea bucuriei copiilor și a sărbătorii, fără a ignora sensibilitățile celor care trăiesc în aceeași societate.
Tradițiile pot evolua fără să dispară
O tradiție nu este un obiect păstrat într-un muzeu. Ea trăiește prin oameni, familii și generații și se poate adapta odată cu societatea.
Sinterklaas continuă să fie așteptat de copii, cadourile continuă să fie împărțite, iar Piet rămâne un personaj central al sărbătorii în numeroase localități.
Întrebarea nu este dacă trebuie să renunțăm la sărbătoare, ci cum o putem păstra astfel încât cât mai mulți copii să se bucure de ea.
Pentru unii, Zwarte Piet tradițional reprezintă o amintire de neînlocuit. Pentru alții, Roetveegpiet este o variantă mai potrivită pentru societatea de astăzi.
În fond, adevărata reușită a unei sărbători pentru copii nu ar trebui măsurată prin victoria unei tabere politice, ci prin capacitatea ei de a aduce oamenii împreună.

THE WEEKEND MAGAZINE – A Tomeci Press Publication





Lasă un răspuns