Astăzi se încheie mandatul Laurei Codruța Kövesi în fruntea Parchetului European (EPPO). O instituție care părea o utopie birocratică a devenit, sub conducerea ei, un scut real împotriva fraudelor cu fonduri europene. De la lupta cu sistemele politice ostile, până la dosarele care au scos la iveală miliarde de euro furați, povestea ei este despre tenacitate, profesionalism și despre cum o româncă a reușit să impună respectul unei întregi uniuni.

(Staff: România & Uniunea Europeană / Justiție & Geopolitică)

---

Există momente în cariera unui om care depășesc cu mult sfera sa personală și devin capitole de istorie instituțională. Ziua de astăzi marchează un astfel de moment. Laura Codruța Kövesi își încheie mandatul de prim Procuror Șef al Parchetului European (EPPO), o funcție pe care a ocupat-o ca pionier. Când a fost numită în 2019, puțini credeau că un astfel de organism, menit să ancheteze fraudarea bugetului Uniunii Europene, va reuși să treacă de stadiul de proiect pe hârtie. Iar și mai puțini credeau că o fostă șefă a DNA-ului, hărțuită și demisă de sistemul politic de la București, va putea naviga apele tulburi ale birocrației de la Bruxelles.

Astăzi, la final de drum, bilanțul este unul care inspiră respect și recunoștință.

Construcția unei instituții de la zero

A prelua conducerea unui parchet care nu exista încă este o misiune pe care doar cei cu o viziune clară o pot duce la bun sfârșit. Laura Kövesi nu a fost doar un procuror, ci un veritabil arhitect. A trebuit să construiască de la zero o structură complexă, care să coordoneze procurori din 22 de state membre, fiecare cu sistemele sale juridice diferite. A trebuit să angajeze personal, să creeze proceduri, să negocieze cu guvernele care priveau cu suspiciune o nouă instituție ce le putea ancheta oficialii.

Au existat piedici imense, blocaje politice și încercări de subminare, dar niciuna nu a oprit-o. Prin determinare și o încăpățânare care a devenit legendă, a reușit să pună pe picioare o mașinărie funcțională, menită să protejeze interesele financiare ale europenilor.

Prestigiul României, pe umerii ei

Pentru România, mandatul lui Kövesi la EPPO are o semnificație aparte. Timp de ani de zile, imaginea țării noastre a fost pătată de scandaluri de corupție și de lupte politice în care justiția era mereu în centrul furtunii. Demiterea sa de la șefia DNA, în urma unui conflict deschis cu factorii de decizie de la acea vreme, putea părea o condamnare la uitare.

În schimb, Europa a avut înțelepciunea să vadă în ea exact ceea ce sistemul de acasă a încercat să distrugă: un profesionist integru și incoruptibil. Numirea ei la Bruxelles și succesul ulterior au adus României un capital de imagine pe care niciun discurs politic nu l-ar fi putut cumpăra. A demonstrat că România nu este doar un consumator de fonduri europene, ci și un furnizor de competență și de oameni capabili să gestioneze instituții la cel mai înalt nivel. Respectul pe care l-a câștigat în cancelariile europene este, implicit, un respect pentru țara din care provine.

Un bilanț al faptelor, nu al promisiunilor

Dincolo de discursuri, EPPO a devenit o forță reală. Sub conducerea ei, au fost deschise mii de anchete, au fost destructurate rețele de fraudă transfrontalieră și au fost recuperate sume uriașe. De la fraudele cu TVA, la deturnările de fonduri pentru agricultură sau proiecte de infrastructură, Parchetul European a trimis un semnal clar: banii publici ai Uniunii sunt păziți cu strășnicie.

Ea a reușit să impună o cultură a cooperării între statele membre, unde ani la rând autoritățile locale închideau ochii la nereguli. Nu a fost o muncă ușoară, iar criticile nu au lipsit, dar rezultatele au vorbit de la sine.

Concluzie

Astăzi, Laura Codruța Kövesi lasă în urmă o instituție solidă, un model de bune practici și un standard de integritate. Mandatul său nu a fost unul confortabil, ci unul de luptă continuă, în care fiecare victorie a fost câștigată cu greu. Pleacă de la șefia EPPO cu demnitatea celui care nu a făcut niciun compromis cu principiile sale.

Pentru România, a reprezentat o dovadă că excelența răzbate, oricât de mult ar încerca sistemul să o îngroape. Iar pentru Uniunea Europeană, a fost exact de ce avea nevoie: un procuror care să creadă cu adevărat că justiția nu are granițe. Mulțumim, doamnă procuror șef! Moștenirea dumneavoastră rămâne un punct de referință pentru viitorul Europei unite.