Giancarlo Cristea, un român stabilit în Marea Britanie, a așteptat 818 zile pentru ca justiția să îi restituie 25 de grame de canabis medicinal. A reușit luni, dar bucuria a durat mai puțin de o oră: jandarmii l-au oprit în trafic, i-au confiscat din nou tratamentul și i-au deschis un nou dosar penal. O poveste absurdă care scoate la iveală conflictele din legislația românească.

(Staff: România / Justiție & Sănătate)

---

Există povești care par desprinse dintr-un scenariu de teatru absurd, dar care se întâmplă cu oameni reali, în plină zi, pe străzile din București. Povestea lui Giancarlo Cristea este una dintre ele. Un bărbat cu o boală autoimună gravă, care folosește canabis medicinal pentru a-și gestiona simptomele, a intrat într-un coșmar birocratic care a durat mai bine de doi ani. Iar finalul acestui coșmar s-a dovedit a fi doar începutul unui alt calvar.

Cum a început totul: Aeroportul Otopeni, iulie 2024

Giancarlo Cristea și soția sa, ambii stabiliți în Marea Britanie, au venit în România în iulie 2024 pentru a participa la o ședință în Parlament în care se discuta proiectul de lege pentru legalizarea canabisului în scop medical. La sosirea pe Aeroportul Henri Coandă, au mers pe culoarul roșu și au declarat singuri tratamentul la vamă, prezentând rețetele medicale și documentele care atestau că produsul fusese cumpărat dintr-o farmacie din Regatul Unit.

Cu toate acestea, cele aproximativ 25 de grame de canabis le-au fost confiscate, iar procurorii DIICOT au deschis un dosar pe numele lor pentru introducere în țară de droguri de risc. Din acel moment, a început un lung drum prin instanțe, pe care soții Cristea l-au câștigat de fiecare dată.

Trei hotărâri judecătorești și 818 zile de așteptare

După cum relatează presa românească, instanțele au fost de partea lor. Mai întâi, un judecător de la Tribunalul București a stabilit că faptele lor nu constituie infracțiune. Apoi, în octombrie 2025, Tribunalul București a decis că introducerea în țară de canabis „nu este interzisă de plano și poate avea caracter legal” dacă persoanele în cauză dețin documente medicale. Decizia a fost confirmată ulterior de Curtea de Apel București. În total, trei hotărâri judecătorești le-au dat dreptate, ultima fiind definitivă.

Pentru Giancarlo Cristea, acest proces a însemnat 818 zile de așteptare. „Am așteptat 818 zile ca statul să îmi înapoieze tratamentele cu canabis”, a scris el pe Facebook.

O oră de libertate și o nouă confiscare

Luni, 19 octombrie 2026, la ora 10:00, Giancarlo Cristea s-a prezentat la Brigada de Combatere a Criminalității Organizate (BCCO) București, de unde a ridicat canabisul în baza unui proces-verbal de predare-primire. Pachetul era încă sigilat. Împreună cu cei doi avocați ai săi, a plecat spre o audiere.

La scurt timp, mașina în care se afla a fost oprită de un echipaj de jandarmi. Dialogul care a urmat a fost filmat de Cristea și a fost făcut public. Unul dintre jandarmi i-a spus: „Noi suntem Jandarmeria Capitalei, o altă instituție”. Potrivit avocatului Raul Bud, jandarmii au invocat Legea 143/2000, care pedepsește deținerea ilegală de droguri, și i-au confiscat din nou cele 24,35 grame de canabis care tocmai îi fuseseră restituite, precum și tratamentul cu care intrase în țară pe 17 octombrie 2026.

„Am fost oprit în trafic, literalmente ca ultimul traficant, ultimul bandit, semnale acustice, luminoase, făceau semne disperate, trage pe dreapta. M-am speriat, nu mi-am dat seama ce se întâmplă”, a declarat Cristea.

Legea 143/2000 vs. decizia instanței: un conflict legislativ

Cazul lui Giancarlo Cristea nu este doar o poveste personală tragică, ci și un simptom al unei probleme sistemice din România. Legislația privind canabisul medicinal este contradictorie. Pe de o parte, instanțele au stabilit clar că deținerea de canabis în scop medicinal, pe baza unei prescripții și a documentelor medicale, nu constituie infracțiune. Pe de altă parte, Legea 143/2000 clasifică canabisul ca drog de risc și pedepsește deținerea acestuia, fără a face o distincție clară și funcțională pentru uzul medicinal.

Această contradicție creează o situație în care pacienții care au nevoie de tratament se află permanent sub amenințarea unui dosar penal. În timp ce tot mai multe țări europene au legalizat și utilizează canabisul medicinal pentru tratarea pacienților cu boli grave, România rămâne în urmă, cu accesul la astfel de tratamente blocat și pacienții nevoiți să caute soluții ilegale sau să emigreze pentru a beneficia de terapii eficiente.

Concluzie

Povestea lui Giancarlo Cristea este o mostră de nedreptate birocratică dusă la extrem. Un om bolnav, care și-a declarat tratamentul la vamă, a fost tratat ca un infractor, a așteptat 818 zile pentru ca justiția să îi dea dreptate, iar apoi a fost privat din nou de tratament la doar o oră după ce îl primise. Instanțele au spus un lucru, iar forțele de ordine au spus altul, lăsând pacientul captiv între două instituții ale aceluiași stat. Rămâne de văzut dacă acest caz va forța o clarificare legislativă sau va rămâne doar o altă poveste absurdă despre cum un om cu rețetă medicală ajunge să fie tratat ca un traficant.