În timp ce majoritatea țărilor europene au eliminat sau au limitat drastic participarea cetățenilor la judecarea infracțiunilor grave, Belgia a păstrat un sistem unic: Curtea cu Juri (Cour d’assises). Aici, 12 cetățeni obișnuiți decid singuri dacă un acuzat este vinovat sau nu, într-un proces care se întinde adesea pe mai multe săptămâni sau chiar luni. Iată cum funcționează, cum sunt selectați jurații și de ce sunt obligați să rămână izolați de lume până la verdict.

(Staff: Belgia / Justiție & Societate)

Curtea cu Juri, cunoscută în Belgia sub numele de Cour d’assises, este una dintre cele mai vechi și mai simbolice instituții ale sistemului judiciar belgian. Înființată în 1831, odată cu independența Belgiei, aceasta a fost concepută ca un pilon al democrației participative: un loc unde cetățenii obișnuiți, și nu doar magistrații profesioniști, au ultimul cuvânt în privința vinovăției celor acuzați de cele mai grave infracțiuni. Ceea ce face Curtea cu Juri din Belgia cu adevărat specială este faptul că este singura instanță din Europa continentală care a păstrat modelul anglo-saxon în forma sa pură – jurații decid singuri cu privire la vinovăție, fără participarea judecătorilor profesioniști la votul final.

Ce este Curtea cu Juri și ce o face unică?

Curtea cu Juri judecă infracțiunile considerate cele mai grave de legea belgiană: omor, crimă, terorism, viol și alte infracțiuni care atrag pedepse de peste 20 de ani de închisoare. Particularitatea acestei instanțe este că hotărârea privind vinovăția inculpatului este luată de un juriu popular, format din cetățeni obișnuiți, și nu de judecători profesioniști. Acest sistem este similar cu cel din Statele Unite, unde jurații decid dacă un inculpat este vinovat sau nu.

Cum sunt selectați jurații?

Procesul de selecție este unul riguros și automatizat. Jurații sunt aleși prin tragere la sorți dintr-o listă generală, actualizată o dată la patru ani. Pentru a fi inclus în această listă, un cetățean trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

• Să fie înscris în registrul electoral.
• Să aibă între 28 și 65 de ani la momentul alcătuirii listelor.
• Să aibă capacitate deplină de exercițiu a drepturilor civile și politice.
• Să știe să citească și să scrie.
• Să nu fi fost condamnat penal la o pedeapsă cu închisoarea de peste patru luni sau la o pedeapsă de muncă de peste 60 de ore.

Pentru fiecare proces, sunt trase la sorți 60 de potențiali jurați, dintre care se aleg 12 jurați titulari și 12 supleanți. În cazul unor procese de mare amploare, această listă poate fi extinsă la 200 de persoane. Legea impune și un anumit echilibru de gen în componența juriului: maximum două treimi dintre membri pot fi de același sex. Selecția se face automat, electronic, iar persoanele selectate sunt scutite prin lege de obligațiile profesionale pe durata procesului, deoarece participarea la Curtea cu Juri este considerată o datorie civică.

Izolarea totală a juraților – o măsură extremă, dar necesară

Un aspect extrem de important, dar adesea puțin cunoscut, este obligația de izolare a juraților pe durata procesului. Pe toată perioada în care au calitatea de jurați, aceștia sunt cazați într-un loc special amenajat, sub supraveghere, și sunt separați complet de lumea exterioară. Nu au acces la telefon, internet, televizor, ziare sau orice altă sursă de informații care ar putea influența imparțialitatea lor.

Scopul acestei izolări este de a preveni orice influență externă asupra deciziei lor. Jurații trebuie să se bazeze exclusiv pe probele și argumentele prezentate în sala de judecată, nu pe ceea ce citesc în presă sau aud la televizor. În cazul unor procese de terorism sau al unor crime de mare amploare, care pot dura săptămâni sau chiar luni de zile, jurații sunt obligați să rămână în izolare pentru întreaga durată a procesului. Ei nu își pot vedea familiile, nu pot merge acasă și nu își pot relua activitățile profesionale până la pronunțarea verdictului. Această măsură, deși extremă, este considerată esențială pentru a garanta un proces echitabil și o decizie neinfluențată.

Cum se desfășoară un proces la Curtea cu Juri?

Procesul este condus de un președinte (un magistrat al Curții de Apel) și doi asesori (judecători ai tribunalului de primă instanță). Rolul lor este de a ghida dezbaterile și de a asigura respectarea legii, dar ei nu participă la votul final privind vinovăția.

Principiul fundamental al sistemului belgian este oralitatea dezbaterilor. Spre deosebire de alte sisteme, jurații nu au acces la dosarul scris înainte de proces. Ei descoperă probele și audiază martorii în timpul audierilor, ceea ce face ca fiecare proces să fie o reconstituire vie a faptelor. Aceasta este și principala cauză a duratei mai lungi a proceselor în Belgia, comparativ cu Franța, unde jurații au acces la dosar.

După încheierea dezbaterilor, președintele formulează întrebările la care jurații trebuie să răspundă. În mod tradițional, jurații nu sunt instruiți asupra aspectelor de drept, ci doar asupra faptelor. Jurații se retrag apoi împreună cu magistrații în camera de deliberare. Deși magistrații participă la discuții și argumentează, ei nu au drept de vot în ceea ce privește vinovăția; hotărârea aparține exclusiv juraților.

O instituție sub presiune: „correctionalizarea”

Deși Curtea cu Juri este un simbol al democrației participative, numărul de procese care ajung în fața sa a scăzut drastic în ultimele decenii. O lege din 2016 a extins posibilitatea ca multe infracțiuni grave să fie judecate de instanțe obișnuite (tribunale corecționale), un proces numit „correctionalizare”. Astfel, Curtea cu Juri judecă acum doar cele mai grave cazuri, precum terorismul sau crimele comise împotriva polițiștilor. Această tendință este văzută de unii ca o măsură de eficientizare a justiției (procesele sunt mai rapide și mai puțin costisitoare), iar de alții ca o erodare a dreptului cetățenilor de a participa la actul de justiție.

Concluzie

Curtea cu Juri din Belgia rămâne un caz unic în Europa, o punte între tradiția juridică continentală și modelul anglo-saxon. Deși numărul proceselor s-a redus, instituția continuă să fie un simbol al suveranității populare și al implicării cetățenilor în justiție. Iar măsura izolării totale a juraților, deși extremă, rămâne o garanție a imparțialității într-un sistem care pune încrederea în cetățeni mai presus de orice.